Bunicii mei

Nu pot să nu-mi aduc aminte de bunicii mei și de unchii mei care m-au crescut.

Tatăl meu nu mi-a dat pensie alimentară nici odată, Dumnezeu să-l ierte. Am fost crescută din și cu banii , pensia bunicilor , care m-au iubit ca pe copilul lor.

Tata-mare Andrei, blond cu ochii albaștri și mama-mare Filofteia mai brunețică, vrând-nevrând mi-au dat toate cele de trebuință hrană și îmbrăcăminte. Am venit pe lume într-un moment prea repede, mama avea 21 de ani, după vreo doi ani a divorțat, tatăl ne-având servici trebuia să-l țină și pe el, și l-au dat pe ușă afară.

Dragii mei unchi, frații lui mama, nenea Zași de la Andreiași, nenea Fănel de la Stefan, care îmi spunea povești cu maimuțica Giumpo și nenea Nelu de la Ioan cel vesel și pus pe glume. Dumnezeu să-i odinească pe toți !

Așa am rămas eu singură cu dorul și cu gândul la ei.

Julieta, în curând voi împlini 89 ani

Advertisement

Pană de curent

Cu câteva nopți în urmă, poate chiar pe 2 aprilie 2022, la ora 1 noaptea s-a oprit curentul electric. A ținut vreo două ore timp în care eu am stat la fereastră și am privit străzile, blocurile toate erau cu lumina stinsă. Ici și colo se mai vedeau câte o luminiță probabil câte o lumânare sau lanterna de la telefonul mobil..

Dar mai ales m-a uimit și încântat cerul noaptea, fără doamna Lună, pictat, dacă pot să spun așa, cu mii de stele lucitoare. Este o imagine când numai într-o noapte fără lumini, poți să o admiri. Nici un pictor nu s-ar fi putut gândi să împodobească cerul cu aceste mici și frumoase luminițe. De ce atăta frumusețe noaptea ? Și nu era o noapte neagră. Eu puteam să văd strada, copacii, casele. Oare luminițele acelea, de departe, ne luminează viața, sau ochii noștri sunt dotați să vadă și prin întuneric, așa ca pisicile ? Frumoasă imagine, nu se știe dacă o s-o mai văd vreodată !

Julieta

! Martie 2022

Nu pot să nu scriu despre trecerea în neființă a nepotului meu Sorin Dragoș Iliescu, la vârsta de 68 ani, tocmai în această zi a Mărțișorului aducător de primăvară. Băiat frumos, ofițer la marină, I-am oferit locul de veci unde e mama mea Victoria, decedată în 2006, deci după 16 ani a mai rămas doar un sac cu oseminte, puse la picioarele lui Sorin, Au venit să-l petreacă doar femeile care l-au cunoscut, vecinele, din blocul O6, Ana, Mica și Dorina, omul care a avut grije de el în ultimul timp, și noi mai apropiați. Serviciul de pompe funebre s-a descurcat bine, vremea a ținut cu noi. Săracul Sorin Dragoș, putea să mai trăiască dacă nu-l lăsa boala. Dumnezeu să-l odihnească ! Cred că ne vedem după 6 săptămâni.

Julieta

Ziua internațională a Femeilor

A fost 8 Martie 2022, am primit felicitări de la colege, am primit și mărțișoare cu toate că 1 Martie trecuse, am primit și multe flori la ghiveci, un buchet asortat cu trandafiri, frezie, lalele, de la nepoata mea Anna Mateescu, am mai primit și două ghivece cu flori de la Sorina, care este profesoară de engleză în județul Ilfov, împreună cu o ciocolată și un mărțișor, de la vecina mea Rodica un ghiveci ci flori albastre și un borcan cu mucenici.Le mulțumesc din inimă la toate, că și-au adus aminte de mine.

Julieta azi 11 Martie 2022

Colecție de telefoane mobile

De-a-lungul anilor am schimbat câteva telefoane. Le păstrez pe toate. De exemplu :

În 2007 am cumpărat primul meu telefon mobil un SAGEM , franțuzesc, mic, o bijuterie .A mers Dragoș cu mine, a făcut glume cu mine, că nu știu eu să lucrez cu el.

În 2013, Mioara mi-a cumpărat un NOKIA 113 , la schimb cu cel vechi, un Samsung., bunicel. În 2018 am cumpărat pe bani mei un ALCATEL foarte bun, m-am servit de el. Și în iunie 2021 , m-a forțat Vodafon să-l schimb cu o NOKIA 225 negru, are și Internet și Facebook dar mie nu-mi place, plătesc în rate.

Azi 24.02.2022

A fost odată

Peste drum de casa mea, era o școală. S-a desființat din lipsă de copiii

A intrat Poliția Locală a sectorului 3. Astăzi spre surprinderea mea, am văzut șantier adică muncitori și mașini de lucru, escavatoare și alte mașini de șantier, au dărâmat gardul , au nivelat terenul, dar pomii i-au lăsat. . Să vedem mâine ce va urma. Ce vor să facă acolo ?

19.01 2022

O vizită neașteptată

Astăzi 24.04.2021 am primit un telefon de la nepotul Alexandru Mateescu , cum că vine

la mine împreună cu Anna sora lui cea mică. Bucurie mare, neașteptată.

Le-am dat adresa, și au venit, amândoi, el , slab, cu părul vâlvoi cu o șuviță albă, cu mască,

ea, slabă, așa se poartă acum, cu mască, nu i-am văzut doar ochi.

Mi-au adus o sticlă cu vin negru dulce, de la comunitatea evreească, poate că este pentru împărtășit, și o cutie cu bomboane de ciocolată belgiană. Am gustat din toate, foarte bune.

Nu am îndrăznit să le fac o poză, cu toate că meritau. Mi-a făcut mare plăcere.

NINGE DECEMBRE

Te uită cum ninge decembre, Spre geam iubit-o privește,  Mai spune s-aducă jeratic,  Și focul s-aud cum trosnește.                                                                                           Mai spune s-aducă și ceaiul , Și vin-o și tu mai aproape,  Citește-mi ceva de la poluri,  Și ninge zăpada ne-ngroape.                                                                                 Ce cald e aicea la tine,  Și toate în casă -mi sunt sfinte,  Te uită cum ninge decembrie,  NU râde, citește -nainte.                                                                                                        E ziuă și ce întuneric,  Mai spune s-aducă și lampa, Te uită zăpada -i cât gardu, Și-aprins promoroacă și clampa.                                                                                              Eu nu mai plec azi acasă, Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre, Nu râde, citește-nainte

În izolare, martie – mai 2020

De la fereastra mea cu flori, etaj 2, privesc adesea spectacolul străzii.

Vis-a-vis avem o școală, acum școlile sunt închise din cauza Pandemiei, numai trei pisicuțe se joacă în iarbă în curtea școlii. Lumea și eu le dăm de mâncare.

Strada este pustie, nici oameni nici mașini. Altădată , mașinile stăteau la coadă la stopul din colțul străzii. Astăzi stau cuminți pe dreapta.

Numai proprietarii de câini au voie să iasă din casă cu câinele, mare sau mic, obligatoriu în lesă. Mă uit la ei și îi invidiez, eu nu pot să ies cu pisica în lesă , nu este prevăzut în Ordonanțe. Până acum s-au dat 9 Ordonanțe care ne ordonă cum să ne comportăm pe timpul pandemiei , sub amenințarea unor amenzi foarte mari. Noi pensionarii  avem voie să ieșim din casă între orele 11,oo – 13,00 pentru aprovizionarea cu alimente. Atunci străzile sunt mai animate. Altfel suntem ca niște animale în cușcă.

Am petrecut Paștele singură în casă. La mine nu intră nimeni, tot ce mi se aduce se lasă pe un scăunel în afara ușii.

Copacii au înverzit, florile de zarzăr s-au scuturat, au înflorit liliacul mov de sub fereastra mea, și câteva lalele.  Castanul de vis-a-vis este plin cu flori albe ca niște lumânări în bradul de Crăciun. Foarte frumos !  Aerul este mai respirabil în lipsa gazelor de eșapament.

S-a dat și Ordonanța nr. 10, prin care noi pensionarii avem voie să ieșim la cumpărături  între orele 7,00-11,00 dimineața și 19,00-22,00 seara, la cumpărături, dar cu Declarația pe proprie răspundere că unde ne ducem și de ce.  Aștepțăm 15 Mai cu noutăți.

Prima parte este scrisă în 20.04.2020